A trecut Crăciunul. O noapte de colindă cu fulgere (cel puţin în Hunedoara), noapte ce ne-a adus aminte de Crăciunul de după Revoluţie. "Astea nu-s semne bune" - spuneau bătrânii. Şi de atunci încoace în fiecare an "semne bune anul n'are".
Acum 20 de ani lumea lupta pentru libertate. De 20 de ani încoace lumea luptă pentru putere, timp în care ni s-a tot spus despre cureaua care mai trebuie strânsă, luminiţa de la capătul tunelului, mai strângem din dinţi, încât am ajuns cu dinţii sparţi, îndoiţi de mijloc ca semnu-ntrebării şi cu vederea slăbită şi deformată, căutând acea luminiţă care este doar o iluzie. Ne aflăm în pragul unui an nou. Din nou, se vorbeşte despre un an greu.
Asta-i lumea în care trăim? Da. În aceeaşi lume trăiesc şi credincioşii? Conform Ioan 17:11, 15 răspunsul este da. Ca şi credincioşi, avem ceva care într-adevăr contează. Îl avem pe El. Întrebarea mea este: care este atitudinea ta faţă de El în aceste circumstanţe? Care dintre următoarele două te caracterizează: dacă sau chiar dacă?
Să luăm două exemple. Primul este Geneza 28:20-21 unde Iacov, omul care nu-L avea pe Dumnezeu ca un Dumnezeu personal (vezi v.13) şi care încă nu avusese o întâlnire personală cu El (cap.32), face o juruinţă: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.” Dacă, dacă şi iar dacă.
Cel de-al doilea exemplu este Habacuc 3:17-18 „Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”
Este o mică diferenţă, care face să fie o mare diferenţă. O diferenţă pe care o vedem şi între Biserica de azi şi Biserica primară. Ce atitudine aveau ei fiind sub presiunea ameninţărilor şi a pericolelor, în faţa unui viitor sumbru (vezi F.A. 4:23-30)? „Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” Cum, nu ceri protecţie, nu ceri intervenţie divină, nu ceri ajutor? Ceri doar putere de a mărturisi şi atât?
Ţi s-a pus în faţă un an plin. Plin de greutăţi, desigur. Care-i rugăciunea care-ţi vine să o spui? Dacă... sau chiar dacă...? În unele biserici se cântă o cântare care conţine următoarea strofă:
Dar din toate câte-Ţi cer
Le păstrezi Tu pentru mine,
Nu mi-e dor de tot ce-mi dai
Cât mi-e dor, Doamne, de Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu